Cum se scot banii din buzunar?

O mare parte din banii mei, castigati cu greu in cele minim 8 ore de munca pe zi, se duc pe carti. Pot sa spun ca am o adictie pentru citit, una care ma ridica, evident, in ochii celor din jur, dar care imi cam goleste buzunarele, ca orice adictie din lumea asta. Imi plac cartile de tot felul, daca sunt bine scrise. In biblioteca mea gasesti de la carti de economie pana la carti de psihologie, de la literatura erotica pana la cea SF; toate aceste stiluri, extrem de diferite, le gasesti in biblioteca mea, ce a devenit de mult neincapatoare. Si, pentru ca as fi in stare sa mananc carti pe paine, la propriu, daca mi-ar mai ramane bani si de paine, am invatat sa am rabdare si astept perioadele de reduceri carti sau macar sa am grija sa nu imi iau niciodata o carte la pret intreg, chiar daca nu e o perioada de reduceri pentru toate cartile, ci doar cartea respectiva este la o promotie speciala. Insa, credeti sau nu, nu despre cartile mele cumparate la reduceri vreau sa va povestesc, ci sa va spun o intamplare care seamana mai degraba cu o lectie de marketing pe care toti ar trebui sa o invete, magazinele si clientii deopotriva; magazinele, pentru a avea castiguri mai mari, clientii, pentru a invata sa nu se mai lase manipulati. 

Bun, revenind la carti, se facea ca intr-o zi, cand stiam ca s-au dat startul la promotii, ma infiintez in libraria mea preferata. Ma uit, analizez, citesc randuri si pasaje intregi, aleg, iar ma uit, iar pun in cos, pentru ca la final sa ajung la casa cu nu mai putin de 12 carti. Bun, fericita nevoie mare ca facusem un deal foarte bun, reducerile fiind destul de substantiale, in timp ce asteptam la o coada de vreo 7-8 oameni inaintea mea, ma uitam curioasa imprejur, poate, poate mi se mai iveste in fata ochilor o carte mult dorita si mult redusa. Dar, in loc de carte, mi se iveste altceva: un stand stralucitor si mandru cu ceasuri frumoase, care te ademeneau sa le iei acasa si cu un afis care nu avea cum sa te lase rece: ceasuri la reducere.  Bineinteles ca am iesit din rand, le-am analizat, am probat cateva dintre ele si uite asa, simplu, fara sa-mi dau seama, ma trezesc din nou la casa cu 12 carti si un ceas de toata frumusetea. Abia cand am ajuns acasa m-a lovit intrebarea: ce cauta ceasurile intr-o librarie? Si imediat am realizat ca am fost usor manipulata, desi nu mi-a pasat deloc, ca acel stand era plasat exact unde trebuie, ca atragea si afisul pe care scria mare “ceasuri la reducere” si ca, in definitiv, te faceau sa crezi ca ai nevoie de macar unul din ele. Sincer, atunci nici nu m-am gandit la asta, am avut parte de o experienta placuta si am platit pentru ea si pentru produs, insa cred ca ar trebui totusi sa reusim sa ne si intrebam, inainte de a cumpara ceva, daca avem cu adevarat nevoie de acel produs sau daca vrem cu adevarat acel produs. 

In rest, numai de bine pentru cei care au gandit aceasta strategie de a-si creste vanzarile si prin vanzarea altor produse decat cele de baza!

Comicurile în România

Istoria benzilor începe cu Antichitatea, când oamenii desenau sau gravau pe pereţii piramidelor sau pe Column lui Traian. Treptat, oamenii au început să dezvolte arta desenelor, înţelegând că imaginile pot transmite mai mult decât cuvintele, mai ales că în acele vremuri erau foarte puţini cei care ştiau să citească şi să scrie. Chiar şi Biblia s-a folosit de strategia asta, evitând să aibă text, ci doar desene ce puteau fi „descrifrate” de către cei ce o deschideau.

Pe parcurs, desenele au început să evolueze, creatorii lor adăugându-le diferite elemente existente şi astăzi. Unul dintre acestea este chiar aşa numitul „speech bubble”. De asemenea, odată cu apariţia tiparului, s-au dezvoltat şi tematicile abordate de desenatori. De la subiecte religioase, au trecut la politic şi viaţă socială, folosindu-se de caricaturi, satiră şi ironie.

Benzile desenate au început să fie tot mai citite în timpul celui de Al Doilea Război Mondial. Eroi precum Superman sau Captain America încurajau tinerii soldaţii dn lupte, pentru că uşor-uşor, comicurile au început să nu mai fie citite doar de copii. De asemenea în China, industria aceasta s-a dezvoltat foarte repede. Desenatori chinezi sunt cei care au invetant stilul manga şi al animeurilor.

În prezent, în România, cultura benzilor desenate nu este atât de puternică precum e în alte ţări, unde colecţionarii cheltuiesc averi pe seama lor. Singura revistă ce întruneşte mai mulţi desenatori este Comics, care a ajuns la al 15 lea număr. Ea poate fi citită direct de pe net, sau comandată. Spaţiul online este cel mai accesibil pentru dezvoltarea artiştilor. Majoritatea au propriul blog unde-şi postează creaţile. Prin urmare, la noi există mai degreabă un curent al webcomicului.

Touşi, avem o carte de istorie a benzilor desenate româneşti, şi benzi ce apar la o anumită perioadă de timp, cu supereroi caracteristici ţării noastre („Harap-Alb continuă”), cărţi de tip roman grafic ce prezintă colaje de stiluri diferite de desen („Cartea lui George”) şi albume de bandă desenată precum Elabuga sau Mila 23.

În Bucureşti există Comic Book City Cafe, un loc aranjat asemeni ceainăriilor unde poţi răsfoi cărţi, doar că aici rafturile sunt pline cu benzi desenate (bd-uri). De asemenea, la o anumită perioadă de timp, au loc festivaluri precum ComicCon şi evenimente ca FreeComicBookDay. De asemenea, prin ţară au loc expoziţii şi ateliere de benzi desenate.

Important este, că această cultură, deşi firavă, începe să se dezvolte şi la noi. Imaginaţia există, la fel şi artiştii. Fie că publică în revista Comics, pe blogurile personale sau în romane grafice, ei se fac văzuţi. Iar la o simplă căutare pe Google, rămâi surprins de numărul mare de rezultate obţinute. Important e să suţinem această cultură, nu devenind fanatici, sau colecţionari disperaţi, ci citind bd-urile, apreciind în felul acesta creativitatea autorilor.