Paru' la-naintare

Pentru mine, sloganul acelei vacanțe va rămâne mereu „păru' la-naintare”. Norocul meu a fost că am scăpat de foarfeca iscusită a frizerului înainte de a pleca la mare. Era o vară foarte călduroasă, iar nisipul părea că va mistui în curând cearceaful nostru. De aceea, ideea tatălui meu era binevenită de toți membrii familiei. Experiența mea a început cu o simplă afirmație, atunci considerând-o chiar distractivă: hai să mergem în apă cu salteaua.

Și uite-ma în apă...Însă nu am reușit să dau prea mult din picioare, căci un val m-a aruncat în mare. Zumzetul a încetat. În apa adâncă pentru mine, care nu măsuram mai mult de un metru, printre bulele ce ieșeau necontenit la suprafață, tot mai aproape îl vedeam pe omul negru cu coasa.

Din fericire, altcineva i-a luat-o înainte. Un cunoscut de-al tatei mi-a zărit pleata ce plutea și, nedumerit, m-a tras de păr, înainte ca tăișul coasei să își pună amprenta pe mine. După acea experiență, recompensa pentru apa înghițită a fost o gumă galbenă Orbit de la mama mea, pe care în mod normal, nu aș fi avut privilegiul să o mestec înainte de masă.

În acea zi am scăpat, fiindcă părul la fund nu a intrat!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu