Ar fi o combinatie diferita daca nu as vorbi despre noua initiativa a celor de la “Gazeta Sporturilor” care s-au gandit ca vor fi mai profitabili daca vor creste pretul ziarului si odata cu el vor da si carti scrise de Rodica Ojog-Brasoveanu. Este adevarat ca intre marile drame ale sportului romanesc si romanele politiste nu exista nici cea mai mica legatura insa atunci cand exista profitul ce importanta mai are?
Prima data am auzit de cartile Rodica Ojog de la mama mea, care le stia din copilarie. O combinatie geniala intre umor, prezentarea tarii din perioada comunista si simultan, povestile unei batrane de 60 de ani care organizeaza furturi la muzeu. Stiu ca suna bizar,dar am fost impresionata ca printre romanele romanesti care in general sunt relativ siropoase, dramatice, tragice si obiective s-a strecurat si Rodica Ojog-Brasoveanu care probabil ca a fost la momentul respectiv ca si o gura de aer proaspat.
Prima data cand am auzit de Gazeta Sporturilor a fost la TV, reclame desigur, moment in care am realizat ca aceste 2 pagini dezbat dramatica lume sportiva a Roamniei care se invarte de cele mai multe ori in jurul echipei Steaua sau a altor dosare penale.
Nu trebuie sa se mire nimeni ca au fost scrise doar 2 randuri despre acel ziar, le apreciez munca celor de la ziar insa nu sunt o cititoare inraita a ziarelor, ceea ce a surprins in schimb a fost alegerea facuta in privinta scriitoarei. Poate s-au gandit ca deja au fost facute prea multe carti in care incercau sa imparta operele lui Eminescu si Creanga, si au decis sa scoata ceva un pic iesit din comun. Este adevarat combinatia este diferita, si tot ce sper este ca romanii vor avea si bunul gust sa citeasca aceste carti. Desi nu vad nici cea mai mica legatura intre un ziar sportiv si romane politiste romanesti, admir cu siguranta initiativa lor. Chiar daca scopul lor nu era acela de a imparti cultura in Romania ci de a isi creste profitul, alegerea a fost cat se poate de reusita. Si pentru cititorii care cauta o gura de aer proaspat o recomand cu placere.
Prima data am auzit de cartile Rodica Ojog de la mama mea, care le stia din copilarie. O combinatie geniala intre umor, prezentarea tarii din perioada comunista si simultan, povestile unei batrane de 60 de ani care organizeaza furturi la muzeu. Stiu ca suna bizar,dar am fost impresionata ca printre romanele romanesti care in general sunt relativ siropoase, dramatice, tragice si obiective s-a strecurat si Rodica Ojog-Brasoveanu care probabil ca a fost la momentul respectiv ca si o gura de aer proaspat.
Prima data cand am auzit de Gazeta Sporturilor a fost la TV, reclame desigur, moment in care am realizat ca aceste 2 pagini dezbat dramatica lume sportiva a Roamniei care se invarte de cele mai multe ori in jurul echipei Steaua sau a altor dosare penale.
Nu trebuie sa se mire nimeni ca au fost scrise doar 2 randuri despre acel ziar, le apreciez munca celor de la ziar insa nu sunt o cititoare inraita a ziarelor, ceea ce a surprins in schimb a fost alegerea facuta in privinta scriitoarei. Poate s-au gandit ca deja au fost facute prea multe carti in care incercau sa imparta operele lui Eminescu si Creanga, si au decis sa scoata ceva un pic iesit din comun. Este adevarat combinatia este diferita, si tot ce sper este ca romanii vor avea si bunul gust sa citeasca aceste carti. Desi nu vad nici cea mai mica legatura intre un ziar sportiv si romane politiste romanesti, admir cu siguranta initiativa lor. Chiar daca scopul lor nu era acela de a imparti cultura in Romania ci de a isi creste profitul, alegerea a fost cat se poate de reusita. Si pentru cititorii care cauta o gura de aer proaspat o recomand cu placere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu